Lumo s-a uitat la părinți și s-a gândit: „Ei oricum se descurcă. Eu mai bine mă joc puțin.” Așa că a ieșit în poiană și a alergat printre iarbă, rostogolindu-se și urmărind fluturii. Timpul a trecut repede, iar el s-a distrat de minune. Când s-a întors în scorbură, soarele apunea. Mama și tata erau obosiți, cu țepii prăfuiți și cu privirea grea. — „Of, ce zi lungă…” oftă tatăl. Lumo a simțit un nod în gât. „Ei au muncit toată ziua, iar eu am stat doar la joacă.” Se apropie de mama lui și spuse: — „Îmi pare rău că nu v-am ajutat…” Mama îl mângâie blând și zâmbi: — „Nu-i nimic, dragul nostru. Important e că ai înțeles cât de prețios este timpul petrecut împreună și cât de mult contează să fim atenți unii la alții.” Lumo a adormit mai târziu cu un gând în minte: chiar și din greșeli putem învăța să fim mai recunoscători. Lecția: Chiar și greșelile ne pot învăța recunoștința. Ariciul Lumo a descoperit că există multe moduri de a arăta iubire și recunoștință față de părinți: prin ajutor, prin mici daruri sau prin învățarea din greșeli. Orice alegere, dacă este făcută cu inimă bună, aduce lumină în familie.