Într-o dimineață senină, fără zgomot și fără aplauze, bobocul se deschide. Nu era nici primul. Nici cel mai mare. Dar era… el. Și în acel moment, toate celelalte flori l-au privit cu admirație. Pentru că frumusețea lui nu era doar în petale. Era în felul în care a așteptat. Bobocul a învățat că fiecare floare înflorește în ritmul ei. Că a fi gata nu înseamnă a fi primul. Și că uneori, cele mai frumoase lucruri se întâmplă când nu te grăbești. Scrie o reflecție, dacă vrei: Unde în viața mea aș putea avea mai multă răbdare cu mine?