Într-o dimineață senină, fără zgomot și fără aplauze, bobocul se deschide.
Nu era nici primul.
Nici cel mai mare.
Dar era… el.
Și în acel moment, toate celelalte flori l-au privit cu admirație.
Pentru că frumusețea lui nu era doar în petale.
Era în felul în care a așteptat.
Bobocul a învățat că fiecare floare înflorește în ritmul ei.
Că a fi gata nu înseamnă a fi primul.
Și că uneori, cele mai frumoase lucruri se întâmplă când nu te grăbești.
Scrie o reflecție, dacă vrei:
Unde în viața mea aș putea avea mai multă răbdare cu mine?
The end.